Mergeam pe-un drum de țară,
desculț, demult, în vară,
cu capul gol, în soare,
privind spre praful care
se înălța cuminte,
în aerul fierbinte,
făcându-mi, ca un faur,
picioarele de aur.
O adiere blândă,
o pasăre plăpândă,
un tril de ciocârlie
în zarea azurie.
Un câmp cu maci în floare,
privirea visătoare,
și-o liniște deplină
în mintea mea senină.
Am coborât o vale,
ușor, mergând agale,
spre colțul de pădure
și-n gesturi imature,
zburdând cu veselie
și plin de energie,
m-am aruncat în râu.
Ce viață! Ce desfrâu!
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 iun. 2015, Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecute într-o zi de vară la țară. Descrie un peisaj idilic și sentimentul de libertate și bucurie resimțit în acele momente.