Privește spre stele și zboară
cu mine spre ele și-apoi
s-alegem o stea solitară
din calea de stele convoi.
Privește, e una ce pare
ascunsă de stelele mii!
Ce crezi, să ne fie ea, oare,
căminul din alte vecii?.
Să mergem, iubito, -mpreună,
cu gânduri de mână, -amândoi,
s-o facem, prin rugi, să ne spună
de are un loc pentru noi!.
Dar, uite, e-a noastră, clipește!
Ne știe, ne-așteaptă, zâmbește.
Daniel Vișan-Dimitriu
(24 apr. 2016, Vol. „Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie imaginară spre stele alături de persoana iubită, în căutarea unui cămin cosmic. Este o invitație la visare și la explorarea infinitului împreună.