Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.
M-atrage puternic seninul ce-l ai,
șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce
pe buzele roșii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.
Eu nu te-am văzut, dar te simt și te știu
din vremuri străvechi, dintr-o viață-mpreună
pe care-am uitat-o și-aș vrea iar să fiu,
cel care-a dorit, cald, “iubito” să-ți spună.
M-apropii de tine, spre-un nou început,
aș vrea ca și tu să mă poți recunoaște,
te caut de mult, căci sunt “Gândul pierdut”
ce-ți intră în vis când iubirea renaște.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii pierdute și a dorinței de reîntâlnire cu o persoană dragă dintr-o viață anterioară. Naratorul, un gând pierdut, caută să fie recunoscut și să reînvie sentimentele uitate.