De prin fire de timp ce plutesc în neant,
Îmi adun un mănunchi și îmi caut în el
Ce mi-a fost mai plăcut ori mi-a fost relevant
În a ști și-a putea să-mi fiu mie fidel.
Am găsit îndoieli și convingeri de rând,
Anulate frecvent de un fapt, de idei
Apărute în ani cu risipe de gând
Sau din scrieri ce par adevărului chei.
Am găsit libertăți ne-ngrădite de cer
Ori de legi inventate în sinele meu,
Fire-n care eram prin Infern pasager,
Dar și fire cu mine, Infernului, zeu.
În mănunchi, clipe dulci apăreau, dispăreau,
Se-alungau prin poteci adâncite-n eter,
Se-ntorceau încântându-mă și-mi risipeau
Nori ce nu-mi permiteau în Lumină să sper.
Mi-am ales ce-mi plăcea din al vieții fuior,
Cu atingeri de-alint și-am găsit incitant
Să-mi aleg doar ce vreau și să nu-mi fie dor
De ceva ce, prin timp, rătăcește-n neant.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a alegerilor făcute de-a lungul vieții. Vorbitorul își adună amintiri și experiențe, căutând sens și încercând să se concentreze pe aspectele pozitive, eliberându-se de regrete.