Nu știu cum ai făcut, ce mi-ai trimis,
de m-am oprit pe loc și te-am privit
cu ochii mari, încremenit, uimit,
căci nu puteam să cred: erai un vis?
Veniseși din legende, dintr-un mit,
să îmi transformi cuvintele în vers,
să îmi oprești plictisitorul mers
și să-mi trimiți mesajul: “Ești iubit!”?
Sau chiar erai iubirea ce-o aștept,
aceea pentru care-s pregătit
să umplu locul gol ce-l am în piept?
Ești, oare, tu, aceea ce-am iubit
în viețile în care, pe nedrept,
am fost îndepărtat și pedepsit?
Sensul versurilor
Piesa exprimă îndoiala și speranța naratorului în fața unei persoane nou apărute în viața sa. Se întreabă dacă această persoană este iubirea mult așteptată sau doar un vis, reflectând asupra posibilității ca ea să fie sufletul pereche din vieți anterioare.