Mi-am pus, mai demult, o dorință
Și-n grabă, în cugetul meu,
Mi-am spus, cu a vârstei credință:
“E-a mea și voi ști-o doar eu”.
Închisă c-un lacăt prin visuri,
Ca nimeni s-ajungă la ea,
Dorința, trăind în abisuri,
Știa că e numai a mea.
Iar când s-a-ntâmplat, peste-o vreme,
Ca totul să se fi-mplinit,
A vrut să-mi rămână-n poeme,
Să aibă, acolo, sfârșit.
Și-mi este, mereu, o dorință,
Iubită și liberă-acum,
Îmi este a vieții credință
Și nu vrea să plece, nicicum.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o dorință păstrată secret, care s-a împlinit în timp. Acum, dorința nu mai este un secret, ci o parte integrantă a vieții și o sursă de credință.