A fost, la-nceput, ca o șoaptă de vânt
trimisă-ntr-o lume de vise perechi
prin dulci adieri, preschimbate-n cuvânt,
sau lacrimi vărsate în doine străvechi.
A fost, mai târziu, revărsare de cer,
săruturi prelungi peste noduri de zi,
iubiri petrecute în nopți de mister,
și tot ce-a-nsemnat împreună a fi.
Mă-ntreb, uneori: mai frumos, ce-ar putea
să fie decât fericirea din noi
în viața în care niciunul n-ar sta
o clipă în plus, de n-am fi amândoi?.
Mă-ntreb și te-ntreb: cât de mult ține-un vis
atunci când urmezi un destin ce.. nu-i scris?.
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 feb. 2016, Vol.”Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a iubirii și a destinului. Se întreabă cât durează un vis și ce înseamnă să urmezi un destin incert, punând accent pe frumusețea și fragilitatea relațiilor umane.