Părul tău e-o noapte fluturând în Soare
Ca o-nflăcărare sub un vânt domol
Îşi întinde braţele de boare
Şi-ţi cuprinde trupul într-un carambol.
Buzele-ţi atinse de sărutul cald,
Capătă culoarea ultimului foc
Din grădina-n care dorurile-mi scald,
Cu dorinţa-ntâie, din întâiul loc.
Sânii îţi tresaltă-n aerul grăbit
Să-şi retragă paşii de pe un tărâm
Încărcat de patimi căutând sfârşit
Prin infernul roşu-n care coborâm.
Sângele se-adună în şuvoi de lavă
Care-şi face cale-n freamătul tăcut
Dintr-un trup ce saltă încă o octavă
Într-o simfonie c-un final acut.
Părul tău e-o noapte, buzele-s aprinse,
Sânii dorm sub vraja unui vis trecut
În eternitatea viselor cuprinse
De iubiri ce-aşteaptă ziua de-nceput.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire pasională și intensă, folosind imagini puternice ale naturii și ale corpului. Este o celebrare a dorinței și a frumuseții efemere a momentelor intime, ancorată într-o nostalgie profundă.
