Pe-un țărm împrumutat din lumea noastră,
Culorile sunt altfel, sunt schimbate
Așa cum visele de noapte-albastră
Ascund trăirea în tăcere, toate.
E câmp acum, iar scoicile sunt spice
Cu galben dispărut din amintire,
Căci movul pare nopților complice
Când se aștern cu vise de iubire.
În lumea lui cea nouă, țărmul este
Atras în vraja nopților de stele
Ce-l urmăresc, iar una, fără veste,
Coboară ca în visurile mele.
Și-n brațe, moale, trup de rouă-și lasă,
La pieptul meu, devine amuletă,
Ea – steaua care se întoarce-acasă,
Eu – flutur într-o noapte violetă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume onirică unde culorile sunt schimbate și nopțile sunt complice la visele de iubire. O stea coboară și devine amuletă, transformând eul liric într-un fluture într-o noapte violetă, sugerând o transformare și o conexiune profundă cu universul.