Izgonit de-un cer cu pleoape
revărsând șuvoi de friguri,
am pornit pe drum de ape
și, eventual, câștiguri.
Tu, secundul meu pe mare,
marinar, iubită, bonă,
m-ai lăsat cu romu-n soare
și cu ochii spre timonă.
Spre timonă.. vorba vine,
căci erai acolo tu
de-mi venea să strig: „Mai bine,
te-aș sorbi pe tine-amu!”.
Insule, atoli, coclauri
de prin cele patru zări,
ne-ar fi fost izbânzi cu lauri,
de-am fi dat și de comori.
Nu ne-au fost, dar astă-seară,
rom în sticlă nu mai fu
și, eu treaz, gândii: „Comoară,
când sunt pe uscat, ești tu!”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(20 oct. 2020, Vol.”Dor de lele”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie dezamăgitoare în căutarea unei comori, unde protagonistul realizează că adevărata comoară este persoana iubită. Călătoria eșuează, dar revelația finală aduce o consolare melancolică.