Ești cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.
Doar un râu, ca o graniţă vie,
ne asigură liniştea-n doi
şi îşi poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o ştie.
A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar’,
cu duşmani ce apar şi dispar,
dar şi-al nopţilor noastre albastre.
Încă simt printre dinţii puternici
nişte resturi de suflete vechi
ce au vrut să îşi facă perechi
şi-au crezut că au dat de nevrednici.
Suntem lupi cu iubirea în fire
şi oricând pentru noi vom lupta
cu oricine vreodată ar vrea
să încerce-ntre noi despărţire.
Suntem lupi cu o singură viaţă,
într-o lume mai dură ca noi,
şi trăim împreună-amândoi
în pădurea ce, azi, ne răsfaţă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație profundă și protectoare, comparată cu viața lupilor într-o pădure. Cuplul se simte în siguranță și unit în acest sanctuar natural, luptând împreună împotriva amenințărilor externe.