Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu..
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune „Nu!”
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o iubire trecută și regretul că acea clipă de fericire nu poate fi retrăită. Amintirile persistă, lăsând un sentiment de melancolie și pierdere.