Tânguire.
Mă-nfior ades în vremuri
Ce timpu-n loc vor să-l oprească,
Răscruci de gând, popas stingher
Lumina-n mine fă să crească.
În ceas tăcut, sol nevăzut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i „mut”
Și-mbracă-mă ca-n alte timpuri.
Da-mi din înalt puteri cerești,
Da-mi haina sfânt-a proorociei,
Fă să cunosc ce-i neștiut,
Mesaj să-i fiu vremelniciei.
Mi-e inima un foc nestins
Când graiu-n mine nu-i „aprins”.
1980, La pregătirea unei predici
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare profundă a divinității și a inspirației. Vorbitorul imploră o putere superioară să-l lumineze, să-i ofere înțelepciune și să-l transforme într-un mesager al vremurilor.