Știați că toți îmbătrânim,
Simona..
ne trecem pieile prin storcător,
circumvoluții ni le netezim,
ne vedem rar copil, uităm până și dor
.. poate de ne-am clona?!?.
Știați că toți îmbătrânim,
Daniela..
ne pierdem părul, ce ne-albește
o inimă.. a tatei, relaxând privim
și chip nu se mai potrivește
.. oricât am vrea!?.
Știați că toți îmbătrânim
Patrick..
ne consumând din buna sănătate
și tot mai singuri, singuri ne trezim;
cunoașterea de tată a rămas un nume, date
.. c-un asteric!.
Știați că toți îmbătrânim
Edy..
ne trăind viața de-unul singuratic,
nici timp n-avem când să ne lămurim
de ura de părinte, ce nu-i doar.. dramatic
.. în loc de-a ne iubi?.
Știați că toți îmbătrânim
Eteri..
nereușind, se pare, alegerea corectă
și poate nedestăinuind visul intim,
rămas ascuns tardiv, de-orice alertă
.. ori n-ai regret frumoasa mea, mai știi?..
Știați că toți îmbătrânim
Paula..
nevrednici, peste-poate înșelători,
jucând perfid oricând ne întâlnim,
sau veșnic între naștere și mori..
.. Oh, pururea de suflet goală, fosta mea!.
Știați că toți îmbătrânim
Nuțica..
neținând cont că-s frate, același sânge,
punând avut în loc să ne unim,
fără să știi că sigur Breul plânge
.. poate și Dârla, mama mea, nevasta sa??.
Știați cu toți că ne murim,
iubiții mei
și că-n final imensul sfânt regret,
ce-aș vrea cu toții ai mei să-l oferim
-toți ascendenții timpului de drept-
.. să fiți nemuritori.. Da-i numai pentru zei?!?.
Știați c-o să îmbătrânesc și eu,
un Daniel..
neștiind cu adevărat de-am fost iubit
și n-am pe cin’ să-ntreb; doar Dumnezeu,
dacă cumva am pătimit, am păcălit
.. d-aș vrea să știți că m-ați sacrificat, precum un miel!.
Știați că noi ce încă mai trăim,
simpli urmași -rămași doar nume, date
din dragi părinți, plecați să-i venerăm-
suntem deja planificați un țintirim
și n-avem timp să-i mai comemorăm..
ne promovăm pe noi doar vanitate
.. Codașii lumii, ce-am rămas, o nulitate, plină de păcate!?!..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității îmbătrânirii și a regretelor acumulate de-a lungul vieții. Vorbește despre sacrificiile făcute și despre sentimentul de singurătate și pierdere, culminând cu o reflecție asupra mortalității și a vanității.