M-am definit și parte și absență
Din învelișul trupului ce-l ai;
Sunt un micron de gol, de impotență
Dar unic sol prin care iei și dai.
M-am dăruit prin mine să respiri,
Să-mprăștii lumea în parfum de esențe;
În focul dragostei mă-mbeți pe când transpiri..
Inund șuvoi plăcut de existențe.
Sunt singurul ce-ți gustă aventura;
Sare-n amestec cu vâltori marine.
Prin mine simți pe cel ce vrei în tine..
Îți sunt străjer și legătura cu natura.
Sunt împărțit în miliarde să-ți fac față,
Să te acopăr și să-ți fiu emițător;
Eu te feresc și de torid și frig de gheață..
Și mă topesc pentru confortul tău interior.
Sunt vameșul ce îți cunoaște frontiere,
Etern ferice sunt că mă accepți
Îți stau la căpătâi când dormi, să te deștepți;
Eu sunt contactul lumii, îți sunt iradiere.
Să-ți fiu izvorul nesecat de apa vieții
Îți dau mesaj de dragoste prin sânge
Să-ți simt savoarea-n caldul dimineții..
De nu-ți sunt de folos ia și-și mă străpunge!.
Sunt poartă de intrare și ieșire,
Sunt nefiresc de ireal, real fior;
Trecut mă las pentr-un prezent de fericire..
Sunt neînsemnat, al lumii uitat.. Eu, îți sunt POR!
Sensul versurilor
Piesa explorează relația intimă și dependentă dintre eul liric și o altă entitate, posibil corpul sau natura. Eul liric se prezintă ca o parte esențială, dar adesea neobservată, care susține și protejează cealaltă entitate, fiind dispus la sacrificiu pentru confortul și fericirea acesteia.