Te-am împărțit felii fugare,
Mi te iau una la dejun.
Să nu te-mpart cu oarecare
Te tartinez, cu ce-am mai bun.
Mi-ești hrană zilnică pe veci,
Te sorb, te gust, nici nu te-ncerc..
La masa-mi zilnic te petreci;
Sunt câștigat, am suflet cerc..
.. Sunt un rotund de binefaceri;
M-am șlefuit să nu rănesc.
Din sufletu-ți, mi-am făcut carceri,
Să-ți dorm, din vise, îngeresc.
De te consumi, nu mă mai vrei,
Îți dau retur zilele mele;
Să-ți iei un Pantheon, cu zei,
Să ai zeițe santinele..
Să-mi fii doar gând, să îmi fii muză,
Eter să-mi fii, o veșnicie..
Să-ți fiu veninul de meduză,
Să-l vărs la cel.. ce-ar vrea să-ți fie!.
Te-mpart la rându-ți să mă-mpărți;
Așa-ntre noi, ne disecăm
Și ne citim, cum file-n cărți..
Din gusturi ne adulmecăm.
Ne contopim, ajungem unul,
Suntem un lanț de ADN-uri..
Mă lasă, eu să îți fiu „bunul”,
EU.. să-ți fiu sursa de eseuri!.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă și profundă, marcată de interdependență și sacrificiu reciproc. Cei doi indivizi se consumă și se hrănesc unul din celălalt, într-o legătură ce oscilează între devoțiune și potențială distrugere.