Mărgea pe șnur de timp non stop,
Perpetuu în mișcare de-un bijutier;
E viața însăși scumpul colier,
Pe-o ață-n două capete în veșnic hop.
E ciclul de-nceput, în nesfârșit
Vândut pentru rulaj la relantiu
Risipitor, predând salutul din chipiu
În sinistru început de suflet istovit.
Rostogolire de idei și vise
În mințile ce n-au nicio idee;
Nici de-nceput, din corpul de femeie,
Nici din topitul neștiut în cave-nchise.
Rămâne lanțul genelor perechi
Cu X și Y, matematice de sex
Și ticuri înnăscute sau reflex,
Cu dogme mereu noi, dar toate vechi.
Este mereul invocat de filozofi;
Sunt terminalele novice din divin,
Cu impregnări eterne-n minți într-un destin.
Suntem un uriaș, un infinit miriapod, cu mulți pantofi.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura ciclică și perpetuă a vieții, destinul uman și ideea de eternitate. Se reflectă asupra rolului timpului și a repetiției în existența noastră, sugerând o perspectivă filozofică asupra condiției umane.