Te-am întrebat, de nu mă-nşel, odată,
Ce faci în viaţa ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei maşină sau tramvai
Când pleci -de-ai zilnic- la servici,
Cine ţi-e şef, de-ai copii mici,
Părinţii dacă-ţi mai trăiesc..
Ce te iubesc, ce te iubesc..
Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit;
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam.., de repetent.
Picasem proba cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu erai tu, eu, nefiresc..
Cât te iubesc, cât te iubesc…
Te-am prins din nou cu gând fugar,
Păreai pierdută, selenară..
Te-am salutat şi n-ai răspuns;
Probabil nu-s „şarmant” de-ajuns?!
Mergeai cu pasul hotărât,
-Eu m-am pierdut şi m-a durut-
Doream să-ţi spun că te doresc..
Oh te iubesc, oh te iubesc..
Şi azi eram în colţ la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te ştiu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit..
Am insistat să te privesc..
Cum te iubesc, cum te iubesc..
Mergeai încet şi erai frântă,
Umbrela grea era o stâncă..
M-apropii tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin..
Îţi spun spăşit cu voce stinsă;
„Te-ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis îngeresc..
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc..”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit obsedat de o persoană care nu-i răspunde. El descrie întâlniri repetate cu această persoană, observând-o de la distanță și suferind din cauza lipsei ei de interes.