Mă uit la mine; mă iubesc
Așa cum sunt, că știu că-s unic
Și de n-o fac e grav, greșesc,
Riscând ura la toți, teluric!.
Mă iau bucată cu bucată,
Mă răsucind; simț analitic
Ce încă-l am din mamă, tată,
Cu educația-mi de critic.
N-am cum să fiu nemulțumit,
Că n-aș ști altul cum să fiu!
Din alții-aș fi heteroclit!..
Și acum oricum e prea târziu.
Și nici nu știu care-s criterii
Recunoscute universal;
Chiar știind c-am multele materii
Ce-am destinate.. material.
Mai dificil ar fi „ascunsul”,
Ce poate nici eu nu-l cunosc,
Chiar zilnic dacă-i măsor pulsul,
Mi-adulmecând eu, propriul mosc.
Mă plimb în fond cu trei persoane,
Că trup și suflet nu-s totuna;
Când trup sunt bine, nu-s în toane
Și-a treia, mintea-i ca nebuna!.
Ar fi normal să am un șef
Calculator, un eficace;
Descurcăreț ca un gherghef,
Hotărâtor de cum se face!.
Deci pân’ la urmă-s aparență,
Atât cât sunt un fizic gol,
Ce lumea-i zice.. existență;
Un trup, cu voturi într-un bol!.
Mintea-mi, de-i zice „rațiunea”,
N-o știe nimeni de pe stradă;
Doar eu, de-i sunt accepțiunea
Și ea la rându-i.. de mi-e întreagă.
Rămâne culmea eu, ocultul
Nedemonstrat cu cifre-n legi;
Un suflet, un chibrit, tumultul,
Ce corp și minte.. nu-l dezlegi.
Pe rând le luând, întâi cu trupul,
E-un reprodus de-original;
Deci ca valoare nu-i el scumpul
Din ce-am.. și-i singurul letal!.
Privind spre rațiune, minte,
Chiar de se pierde hardul-creier,
Poate lăsa veșnic aminte
La alții; un cântec! Nu pe greier!.
Cu sufletu-i mai complicat,
Căci poți să-l ai, sau este lipsă..
Deci singurul neconfirmat
În viață.. Poate fi-n eclipsă!.
Și-acum oricum e mult mai simplu;
Prezența, fața, nu se poartă!..
Poți fi-n eter cu amprenta „nicku”
Ca avatar.. de pus la poartă!.
Mintea oricum nu mai e-n vogă
Căci nu e timp de ea, nu-i „divă”;
E bine fără, crez în togă,
Zicând doar „Da!”.. fără împotrivă!.
De suflet nu poți să mă iei
De n-ai și tu!.. și nu se schimbă;
Cum mintea s-ar fura, ehei,
Iar trup s-ar dedubla-n oglindă!?!.
Deci pot spune că-s trup și suflet
Și dac-o spun e că am minte!..
Și-o spun din corp, că am răsuflet
Și sufletu-mi dă, cast.. cuvinte!.
Încerc de-o viață să fiu tot;
De-aceea mă iubesc cu-ardoare,
Ce-n timp m-am străduit.. Și pot
Să fiu; vizibil, gând.. și-o floare!!!
18. 06. 2011
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea ființei umane, disecând relația dintre corp, minte și suflet. Este o călătorie interioară profundă, o auto-analiză a propriei existențe și identități.