Așa aș vrea, să mori de dor
și-n zbor să-mi vii de după nor
unde am cuib mereu senin
și stau îngenunchiat.. Mă-nchin.
Doar să plutești la braț cu mine
aș vrea.. Să știi că sunt suspine
când plouă ultima speranță
și cad tot destrămat.. O zdreanță.
Te vreau în brațe vaporoasă
din lacrimi ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să mușc.. Să-ți fiu iar fiară..
.. Sânge s-amesteci printre buze
în șoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept.. Să simt că mor!..
.. Și când adormi c-un fir de zâmbet
prins în șuviță-n colț de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri..
Să mă-nalț ars, sleit în fumuri.
De nu veni-vei să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ți dragoste-n maree..
Să te port val de-o epopee.
De dor să mori așa aș vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare..
Să-mi fii sublima înălțare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință intensă și obsesivă pentru o persoană iubită, idealizată ca un înger. Vorbitorul își dorește o conexiune profundă și transformatoare, chiar cu prețul sacrificiului personal și al suferinței.
