De m-ai uitat, e că ți-ai pierde mintea,
Ce-am sechestrat-o-ntr-un seif de gânduri
Ce-l țin în palme și ascult când murmuri
La altul, tot ce te-nvățasem… Rugămintea.
Să nu mă uiți, că ce-i mai rău e-a pierde,
Când ți-a luat timp să m-ai fără pretenții…
În lumea asta unde numai delicvenții
Pot să te-ncânte, mimetind… Dezmierde.
Să știi că sunt lipit de mine, te păzind
Și nu-mi rămâne liber mult, doar o fărâmă
Ce-o țin în așteptare, o exersând… iubind;
Să-ți fie cum un ruj, ce-l pui de vrei… Pe gură.
13. 08. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui suflet rănit de uitare și dorința de a nu fi uitat de persoana iubită. Vorbitorul își amintește de momentele petrecute împreună și de promisiunile făcute, exprimând regretul și teama de a fi înlocuit.