Mă rupe în „da” sau „nu” petale
Până nu voi mai fi nici miez;
Doar elixir, miros de floare
Pe-un portativ în sol diez!.
Pot să-ţi dau zile ce-ţi lipsesc,
Pân-ar rămâne nopţi de vise..
Cearceaf mă fă să te-nvelesc
Şi dimineţi ce vrei promise!.
Şi flacără veşnic de-ai fi
Poţi să mă arzi până la scrum
Şi din cenuşa-mi să reînvii..
Cu sângele-mi trasează-ţi drum!.
Iar dacă nu-ţi ajung la toate
Mă-mprumut vieţi nelimitat..
Din tot ce am posteritate
Te-aştept.. Pe-o bancă înfiripat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un devotament absolut și sacrificiul de sine în numele iubirii. Naratorul este dispus să se dăruiască complet, până la auto-distrugere, pentru a oferi totul persoanei iubite, așteptând-o cu speranță și după moarte.