Îngemănați fuioare-n fire de tutun
În delirul-adânc al nicotinei dintre foi,
Cum praf de pușcă-n țevile de tun..
Mă ard de la scânteia ta, pentru amândoi!
Scris sute de citate-n filele de cărți,
Șoptite-n susur printre picături de ploi
În coperțile de nori cu fulgere, de porți..
Sunt tunetul, ce-l sparg cuvânt pentru-amândoi!
Cum ape și pământ la orizont sunt cer,
Într-un sărut sublim de vis de terni eroi
Și soare cum se scurge-n nopți de-amor stingher
Și luna e stăpână.. M-ard pentru amândoi!
Și mână-n mână de m-aș pierde-n caldul tău
Și orb devin – doar simț ce suntem numai noi-
Mă rog la cine împarte înger de cei rău
Să-ți lase suflet-zbor.. iar mie, greul trupului pentru-amândoi!
De gând în gând se-adună timpul de când e
Și n-ar mai fi-existat nici ființe, nici strigoi,
Și tot m-aș răstigni fără sfârșit -fără să-ntreb de ce-
De tu mi-ai cere Univers să fim.. doar amândoi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și sacrificiul suprem pentru persoana iubită. Vorbitorul este dispus să suporte orice greutăți și chiar să se răstignească, dacă asta ar însemna să fie împreună cu persoana iubită.