Zile-am de sensibilitate,
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în imponderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.
Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi,
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.
Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în suspens;
N-am niciun sens, de-n jur de mine..
Îs plecat fără prezent, un mers!..
.. Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am.. Amăgire
Sunt tot, produsul de-un impas!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de sensibilitate și melancolie, descriind o stare de pierdere și imponderabilitate. Vorbitorul se simte ca un produs al unui impas, plutind fără direcție și prins într-o amăgire.