Afară-i cald și e frumos
Eu stau în casă supărat
Te-aștept pe tine ne-ncetat
Nu pot să cred că m-ai uitat.
Aducerile-aminte îmi năvălesc în gând
Iubirea ta cea mare n-o voi uita nicicând
Dragostea mea curată acuma-i spulberată
La fel ca o epavă în apa mării scufundată.
De-ai reveni acum cu pasul tău ușor
Să te mai văd odată, apoi să mor
O singură sărutare să-mi mai dai
Și la mormântul meu, plângând, mereu să stai.
Aștept, aștept o vorbă de la tine
Crezând că poate te mai gândești la mine
Dar știu că m-ai uitat, o știu prea bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unui suflet părăsit. Naratorul își amintește cu nostalgie de iubirea pierdută și își dorește o ultimă întâlnire înainte de moarte, implorând persoana iubită să-l jelească la mormânt.