Parcurile zboară ca să ne străduim să pregătim cina,
Deși ar putea să nu aibă un miros prea grațios, vasul este o sărbătoare pentru noi.
Departe de aburul alb topindu-se în inimile noastre,
Un moment de pace așteptat de noi, la fel cum obișnuia să fie cu mult timp în urmă.
Dansurile vântului cu plantele de-a lungul unui cântec despre povestea omenirii,
Diversele noastre întâlniri și despărțiri, cum aș putea să le uit vreodată?
Vom lupta prin aceeași călătorie,
Ascunsă prin zilele trecute marcate pe această hartă,
Este comoara pe care noi o căutăm.
Sunetele liniștite fac ecou prin pădure, venind din sicriul sentimentelor mele,
Versurile mele zboară acolo unde ești tu.
Cântecul ochilor nopții ajunge până la mine, ajunge chiar la cei care au dispărut,
Pentru că vom fi în zadar într-o zi, vreau să te conduc spre viitor.
Dansurile vântului cu plantele de-a lungul unui cântec despre povestea omenirii,
Diversele noastre întâlniri și despărțiri, cum aș putea să le uit vreodată?
Cum aș putea uita vreodată?
Locul natal al inimilor noastre se leagănă în vânt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor, a călătoriei vieții și a legăturii dintre oameni și natură. Vorbește despre prețuirea momentelor de pace și despre dorința de a împărtăși viitorul cu cei dragi, chiar și cu cei care nu mai sunt.