Chiar dacă alții nu reușesc să-și amintească,
Eu nu voi uita niciodată începutul amurgului de primăvară.
Pământul roșu-pătat, ploaia care plânge,
Vor dispărea acele culori?
Chiar și florile înfloresc,
Corpul meu nu poate să depășească acele lacrimi de tristețe.
În fiecare noapte,
Amintind de decedați,
Semnul care apare după toți care mi-au uitat culoarea.
Dacă dorința mea poate fi îndeplinită,
Sub un copac cu flori de cireș în timpul primăverii,
Vreau să mă alătur decedaților,
Chiar așa cred.
Existența tristeții rămâne în lume,
Chiar dacă alții nu știu de aceste sentimente distruse,
Vor știi ei încă de copacul cu flori de cireș?
Chiar și florile înfloresc,
Corpul meu nu poate să depășească acele lacrimi de tristețe.
În fiecare noapte,
Amintind de decedați,
Semnul care apare după toți care mi-au uitat culoarea.
Nenumărați au părăsit această lume în timpul luptelor,
Îi voi întâlni din nou?
Ca urmele unui curcubeu,
Lucrurile care dispar sunt acele amintiri prețioase.
Chiar dacă alții nu știu de aceste sentimente distruse,
Vor știi ei încă de copacul cu flori de cireș?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și dor față de cei decedați, reflectând asupra amintirilor pierdute și a dorinței de a se alătura celor plecați. Natura efemeră a vieții și persistența tristeții sunt teme centrale, subliniate de imaginea copacului cu flori de cireș.