Cântecul păsărilor te cheamă „tu” din somnul ușor,
Când începi să simți căldura, este timpul să te trezești.
Deși în timp ce visezi, tu ești deja adormit,
Visezi pentru că visele trebuie să fie prețuite.
De ce îmi doresc să-mi întind mâinile sub cerul liber?
Lumea ideală este sfărâmată, deoarece visul nu poate fi imaginat.
Unde trebuie să mergi acum, doar unde trebuie să mergi?
Trebuie să lași semnificația temerilor tale cerului.
Nu poți să te întorci din nou, nu poți să te întorci.
„Tu” așa cum ai fost zilele trecute care nu pot fi uitate.
Respir din tot. Sunt măturat de vânt, acceptând albastrul care mi se oferă.
Îmi doresc, vreau să răspund îmbrățișării mamei și
Hei, ele se arată, răspândind aceste aripi.
Finalul este începutul creației.
Lumea ideală este sfărâmată, deoarece visul nu poate fi imaginat.
Unde trebuie să mergi acum, doar unde trebuie să mergi?
Trebuie să lași semnificația temerilor tale cerului.
Nu poți să te întorci din nou, nu poți să te întorci.
„Tu” așa cum ai fost zilele trecute care nu pot fi uitate.
Într-o zi, noul „tu” ar putea să fie chemat din nou,
Vino pentru a primi nașterea unui vis.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea schimbării și depășirea temerilor. Sugerează că finalurile pot fi de fapt noi începuturi și că visele merită prețuite, chiar dacă lumea ideală pare uneori inaccesibilă.