Mi-e foarte jenă, că facem d-asta, rap.
Am fi putut să facem cu totul altceva.
Strofa I:
Mi-e jenă că facem rap și nu pricep
Cum de atâta timp batem pasul pe loc ca la step.
Mi-e jenă că sunt silit să fac parte
Din ăștia care după battle o dau parte-n parte.
N-aveți studiu de carte, vă garantez, că pot să aberez iar tu să crezi că filozofez
Sau invers îți garantez că nici la asta nu te-ai prins de subînțeles.
Mi-e jenă că sunt numiți artiștii, unii că pun lovele pe masă,
Alții își fac loc cu pumnii.
Nu-mi zii că n-am habar de artă, când eu am premii naționale pentru poezie, gura spartă.
Mi-e jenă când intru-n scenă și văd că-i plin de figuranți ce te privesc în genu’: „Ce m**a, ce m**a?!”
Eu zic că-i o problemă faptul că mi-e jenă.
Strofa II:
Mi-e jenă că mulți spun că dau lecții și teme,
Dar când îi pui s-o demonstreze nu au teoreme
Și nu au scris în viața lor un vers pe foaie,
E, cuplați la forumuri, când dați de mine pe stradă vă cad coa***e.
Mi-e jenă că mulți în școală când își iau pe ei o țoală
Sunt trimiși în sala profesorală.
Mi-e jenă de ăștia care o dau prea des în slang,
Mi-e jenă de ăștia care fac gangsta pe post, da’ nu au auzit în viața lor de Freddy Fox.
Mi-e jenă și greață de țara asta în care ăștia își f*t iapa și își bat nevasta.
Mi-e jenă chiar și de mine că tre’ să trag din pai un gram să văd că totul e bine.
Mi-e jenă chiar și de voi care o să spuneți că dau flow sacadat în strofa 2.
Strofa III:
Mi-e jenă că am avut tovarăși, că era bine,
Da’ nu sunau dacă știau că n-am un ban la mine.
Mi-e jenă că suntem MC de pază în underground,
Însă miros după resturi de salam ca un Basset Hound.
Mi-e jenă că tot ce am spus e real
Și că mulți se uită strâmb și la Ciuraru că suntem din Ardeal.
Nu știu, nu vorbesc, Nem tu dom’
E doar un verde în casele noastre, e ăla de-l fumăm.
Mi-e jenă să ies pe piață, că-s 20 de milioane de proști,
N-am cum să îi scot din ceață.
Mi-e jenă că vorbesc ca prostu’, nu vezi rostu’,
Zici nu-i de-al nostru și schimbi postu’.
Mi-e jenă că sunt român, că sunt sclav, nu stăpân,
Oare să plec sau să rămân?
Mi-e jenă că ești redus, zici încă unu-n plus,
Te crezi deștept și nu asculți ce am de spus.
Mi-e jenă că spun toate astea în fața ta,
Cu riscul de a-mi sparge fața.
Da’ nu mi-e jenă de un singur fapt, stai să îți zic:
Nu mi-e jenă de faptul că sunt un nenorocit.
Mi-e jenă de voi
Și mi-e jenă de noi că ne uităm în p**a mea la voi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de jenă față de starea actuală a societății românești, a scenei rap și chiar față de sine. Artistul critică ipocrizia, superficialitatea și lipsa de valoare, reflectând asupra rolului său și a publicului în acest context.