1. Când zorile arată dimineața
Să-mbrace cu lumină și căldură
Atunci ușor îmi mângâi, Doamne, fața
Ce-ai făurit-o după-a Ta făptură.
R: /: Te laudă și câmpul și stejarii
Și apele cu clinchet Te slăvesc
Și orice făptură, tot ce are viață
Strigă în cor: Mărire, Te iubesc! :/
2. Și urșii se-mbată-n frumusețea
Cascadelor de adieri de vânt
Lumină dai Tu pentru toată lumea
Ești Creator premăreț și blând.
3. Ce bun ești, Doamne, ce frumos Ție chipul
Tu poruncești și soarelui s-apună
Și stelele să cânte-n legea Ta
Din ele Ți-ai ales să-Ți faci cunună
Sensul versurilor
Piesa este o laudă adusă lui Dumnezeu pentru frumusețea creației Sale și pentru bunătatea Sa. Versurile exprimă recunoștință pentru lumina și căldura pe care le oferă, precum și pentru rolul Său de creator.