Unghiul mort.
Şi-ntre timp, ca prin vis,
Visul neplăcut,
Ne-am ales cu nimic,
Viaţa a trecut.
S-a oprit, s-a blocat, tainicul resort,
Am intrat în tunel şi în unghiul mort.
Nevrozaţi, obosiţi, de acest scandal,
Neglijăm şi uităm ce-i esenţial.
Ce minciuni, ce scorneli, ce anestezii,
Poate că în tunel ne vom nărui.
Ce resort, ce tunel, ne-au închis pe noi,
Tot ce-am mers mergem iar, însă-napoi.
Un piston monoton fără înţeles,
Nici un salt, nici un pas, nici un mic progres.
Nici măcar un regres nu ne e permis,
Doar tunel şi unghi mort, într-un cerc închis.
Bani puţini, ani de foc şi oraşe noi
Şi acum nicăieri nu e loc de noi.
Nici progres, nici regres şi soluţii nu-s
Şi treptat ne simţim un popor în plus.
Am muncit şi-am murit pentru fapte mari
Şi acum nu e loc de pensionari.
Jertfe-n sus, jertfe-n jos, e-un moment presant,
Un canal, alt canal şi acum neant.
Cu prăpăd spre prăpăd, ce import-export,
A ajuns personaj unghiul nostru mort.
Nu-i nimic de făcut, nu e loc de-apel,
Doar atât, să intrăm într-un alt tunel.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de blocaj și stagnare socială, unde eforturile și sacrificiile nu mai aduc beneficii, iar viitorul pare sumbru. Se vorbește despre un cerc vicios al lipsei de progres și despre sentimentul de a fi un popor uitat și neglijat.