De atâta dor, de atâta dor, iubita mea,
Eu nu mai pot, nu mai suport plecarea ta.
De atâta dor, de atâta dor, iubita mea,
Eu nu mai pot, nu mai suport plecarea ta.
Și dacă mâine ar fi o zi,
Ziua în care aș muri,
Să știi că am murit de dor,
De dorul tău.
Și dacă mâine ar fi o zi,
Ziua în care aș muri,
Să știi că am murit de dor,
De dorul tău.
Zi după zi,
Aș vrea să știi,
E tot mai greu,
Oricât aș vrea,
Nu pot să uit sărutul tău
La pieptul meu.
Eu te strângeam
Și-ți spuneam
Că tu ai fost
Și vei rămâne tot ce am.
Și dacă ar fi o zi,
Ziua în care aș muri,
Să știi că am murit de dor,
De dorul tău.
Și dacă mâine ar fi o zi,
Ziua în care aș muri,
Să știi că am murit de dor,
De dorul tău.
Zi după zi,
Aș vrea să știi,
E tot mai greu,
Oricât aș vrea,
Nu pot să uit sărutul tău
La pieptul meu.
Eu te strângeam
Și-ți spuneam
Că tu ai fost
Și vei rămâne tot ce am.
Și dacă mâine ar fi o zi,
Ziua în care aș muri,
Să știi că am murit de dor,
De dorul tău
Și dacă mâine ar fi o zi,
Ziua în care aș muri,
Să știi că am murit de dor,
De dorul tău
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă a pierderii unei iubiri și dorința intensă pentru persoana iubită. Vorbitorul anticipează chiar și moartea ca o consecință a acestui dor insuportabil, subliniind importanța persoanei pierdute în viața sa.