Cretzu – Drama în Balcani

Cretzu – Drama în Balcani.
-Auzi, tu știai că, că o jumă de oameni se trage din păsări și o jumate se trage din pești?
-Nu spune, mă, la televizor, să știi.
-La școală am aflat. Ne-a zis un prof, ne-a zis că cică ăștia care se trag din păsări sunt așa mai, mai sensibili, mai poeți, știi?
-Și ceilalți?.
I. scriu strofe în 3 minute, alta n-am terminat-o în ani
și nu-s atât de prost, încât să cred că am dușmani
trăind drama din Balcani, nu i-am pus autotune
și am ars-o doar cu cei cu care aveam vicii în comun
prietenia, mi-a demonstrat că de fapt doar eu visez
când am realizat că de fapt doar eu realizez
și n-am dovezi pentru nimic din ce mi se pare clar
și n-am habar dacă o să plângă cineva când dispar
de fapt, moartea mă sperie din ce în ce mai puțin
de când combin venin, alcool, plăceri și chin
și sunt cretin, deși nu mă mai dă nimic pe spate,
că de când văd luminița, coasa e tot mai aproape.
și-am de toate, și-am vise moarte, resuscitate
și perspective întunecate
în orașul cu cetate, inima bate
când cele mai tari sunt de fapt celelalte
de care n-am parte sinceritatea ne desparte.
Refren x2
spune, dacă ești ca mine, hai să nu fim la fel ca ei
golani și derbedei, ăsta-i mileniul 3
n-avem nevoie de vorbe, le-am auzit pe toate
în fața blocului în noapte, în orașul cu păcate.
II. ăsta-i cel mai jalnic album pe care l-ai auzit
cu cele mai triste piese, care mă fac fericit
nu m-am ferit, dar ce-am simțit, am ocolit
sperând că pot să omit
dac-am multe de povestit
viața îi oferă șanse cui are tupeul să riște și stresat
de faptul că nu-s multe să mă miște
ca niște proști perfecți
o să ne fure șansele și când ai doar 10
chiar nu contează clasele.
oamenii mei sunt peste, am amintiri zestre
iar obstacolele sorții, nu-s altceva, sunt teste
suntem cu toții triști, iar vântu’ schimbării
nu ne oferă altceva decât șansa răzbunării
e arma prostului și asta n-a auzit de remușcare
nu-și ia degetul de pe trăgaci decât când moare
și e tare, când tot ce ne-am propus
se pierde în zare
și realizăm că viața-i de fapt o încercare.
Refren x2
spune, dacă ești ca mine, hai să nu fim la fel ca ei
golani și derbedei, ăsta-i mileniul 3
n-avem nevoie de vorbe, le-am auzit pe toate
în fața blocului în noapte, în orașul cu păcate.
III. o secundă de liniște, ne va salva într-un sfârșit
necontând cât ai trăit, da-n orice clipă fericit
poate ea e chiar ea scrisă, cu litere mari
stropind în suflet parfum, din esențe cele mai tari
nu va fi zâmbetul greu, printre amintiri trecute
când vezi un pui de om, că-ți sare-n brațe să te sărute
cu griji toate la pachet, luate să se șteargă
într-o priveliște cu soare în zori
apa, flori și iarbă și cerul stă să cadă
pot să sper că nu pe mine că tata a murit tânăr
și eu nu mă văd prea bine
și nu cred în destin, cred în suspin
și peste puțin rege sau alcoolic anonim.
dar c-o poveste-n chin.
soluții, discuții, toate ajung să dispere
de iubire sau moarte, c-au rămas încă mistere
omul trebuie să spere, de-asta refuz să fiu lovit
slavă cui mi-a dat șansa să mă bucur de sfârșit