Când frunze se aștern covor peste pământ
Când șoapte de izvoare, se pierd în adieri de vânt
Când munții se înalță cu crestele în nori
Când brazii se trezesc pe cărări de dor.
Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.
2) Când trenurile duc în cele patru zări
Când gândurile toate zbor în depărtări
Când gările ne-așteaptă să revenim mereu
Când pentru noi, au doar un singur traseu.
Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.
3) Când așteptăm fiorii la clipa întâlnirii
Când ne-ntâlnim suntem în culmea fericirii
Când parcă timpul s-a oprit, iar ceasul stă pe loc
Când trenul merge-ncet parcă ar fi un melc.
Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru natură, în special pentru munți și experiențele asociate cu aceștia. Evocă sentimente de nostalgie și fericire legate de reîntâlnirea cu locurile dragi și cu starea de bine resimțită în mijlocul naturii.