Dragă Kitty, poftim niște zambile.
Nu le-am rupt din grădina mea,
Numai le-am împachetat în cele mai gingașe cuvinte.
Damful lor îmi amintește de copilărie,
De leapșa, de lapte gros, de piua și de alte jocuri
și povești din lumea aceea,
Care-i atât de departe
Și totuși încă aici, din fericire.
Le-am împachetat pe toate în liniștea din jur.
Totul e atât de frumos,
Gura primăverii murmură non-stop
poezii de dragoste.
Hai
să uităm
totul.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de nostalgie pentru copilărie și inocența pierdută, folosind imaginea zambilelor ca simbol al amintirilor prețioase. Vorbitorul își dorește să uite de prezent și să se piardă în frumusețea simplă a trecutului.