Dragă Kitty a fost odată o gamelă
Mică şi de metal Avea un lichid
maroniu, fără nimic solid N-avea miros
de ceai sau de cafea de supă nici atât
Acum
Prinde-ţi bine nasul cu degetele Şi a
runcă zoaia pe gâtul înfometat Poftă
bună NU Nu izbi gamela de pereţi
Zâmbeşte Nici gardul de sârmă ghim
pată nu poate ţine (mult) libertatea
la distanţă Şi-au trăit fericiţi până la
prima gazare
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Sensul versurilor
Piesa este o satiră absurdă despre condițiile precare și lipsa de libertate, folosind imaginea unei gamele și a unui conținut dezgustător pentru a ilustra o realitate distopică. Finalul tragic, cu referire la o gazare, accentuează tonul sumbru și critic.