Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima revoltă
a
îngerilor.
Cerul.
Își întinde
aripile neliniștite.
De la
primul
la
ultimul înger.
Dumnezeu
cu
fitilul fulgerului
în
mână.
Ezită.
Oare.
E suficient albastru.
Pentru
o
Apocalipsă.
Cât
de
cât.
normală.
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (21 mai 2009)
Sensul versurilor
Piesa descrie o apocalipsă ezitantă, sugerând o indecizie divină în a dezlănțui distrugerea. Se explorează ideea unei apocalipse 'normale', sugerând o familiaritate sau o așteptare a unui astfel de eveniment.