Îmi scriu memoriile pe pereții camerei de gardă,
un fel de cai verzi ce mai alerg printre două iluzii.
Dragostea și poezia mea cea de toate zilele scriu,
și crucea-mi ia foc în spate, ard și mă înalț cu fiecare.
Vers, niciun leu nu mă stăpânește în cușca istoriei,
sunt liber, totuși lacrimile nu vor rugini decât penița
stiloului, în rest să curgă sângele printre rânduri.
Costel Zăgan, Ode gingașe
Sensul versurilor
Piesa explorează tema memoriei și a libertății prin intermediul poeziei. Vorbitorul își scrie amintirile, găsind o formă de eliberare și transcendență în actul creativ, chiar și în fața suferinței.