Nici Dumnezeu nu se supără Dacă-l
îngână copilăria Totuși serviciul mi-a
transformat viața de familie în coșmar
cotidian Nici nu deschid bine gura și
încep să scârție toate pârghiile siste
mului Niciun holșurub nu rămâne la
locu-i predestinat Nicio piuliță nu trece
unsă de-o vorbă de duh Toate sunt
puricate ca la mama acasă Orice raft
e șters de praful rutinei Toate cheile
sunt răsucite pe partea nevăzută
Ștergătorul matern
funcționează
non-stop
cardiac.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Sensul versurilor
Piesa descrie impactul negativ al serviciului asupra vieții de familie, transformând-o într-un coșmar monoton. Se explorează sentimente de rutină, pierdere și o funcționare mecanică a vieții.