Domnule Eminescu
sunt un epigon
al
melancoliei
dumneavoastră
nu sunt demn
nici
de suferința
strămoșilor
nu sunt apt
nici
pentru fericirea
urmașilor
dar sufăr
adică
exist
în
numele singurătății.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și singurătate, auto-identificându-se ca un epigon al lui Eminescu. Vorbitorul se simte nedemn și incapabil de fericire, găsind o formă de existență în suferință și singurătate.