De pe trup îți cad poezii, femeie
Un înger sau un demon te recită
Și cine-ar vrea să ți-l descheie
Să-ți cearnă sufletul prin sită.
Un înger sau un demon te recită
Și se ridică pân’ la cer văpaia
Doar luna s-a răcit pe plită
Ce greu îmi cade la stomac odaia.
Când se ridică pân’ la cer văpaia
Și-ar vrea trupul să ți-l descheie
Din ochi gata-i să cadă ploaia
De pe trup îți cad poezii, femeie.
Și-un înger sau un demon te recită
Și-n loc de punct îți pune dinamită
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații, oscilând între idealizare și distrugere. Femeia este văzută ca o sursă de inspirație poetică, dar și ca o forță potențial periculoasă, capabilă să aducă atât lumină, cât și distrugere.