steaua vie

În acea slăvită noapte,se uita mirată luna.– Ia uitați-vă, surate,cum se poate?murmură mereu străbuna.O steluță pe sub nori!Ce fiori!O steluța fără numeși fără orbită-n lume!Zboară-ncet și se oprește,omenește,parc-ar vrea un om să-ndrume.– Cum? Să zboare și să stea?a răspuns atunci o stea.– Cum? O stea fără orbită?a spus alta mai uimită.– Da. Căci nu e … Citește mai mult