Mă iubești tu mai mult decât ceilalți?
Mă iubești tu ca frate ceresc?
Mă iubești tu ca rob din iubire?
Eu așa te iubesc.
Mă iubești tu când sunt lângă tine,
dar și-n ceasul amar și umbrit?
Mă iubești tu când ceru-i departe?
Eu așa te-am iubit.
Mă iubești tu mai mult decât ceilalți?
Mai presus de-orice gând pământesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu așa te iubesc.
Mă iubești tu pe culmi de vedenii
dar și-atunci când te simți părăsit?
Mă iubești și-ntre flori, și-ntre suliți?
Eu așa te-am iubit.
Mă iubești tu mai mult decât ceilalți,
decât cei ce-arar mă-nsoțesc?
Mă iubești tu privind veșnicia?
Eu așa te iubesc.
Simți că-n lume străine ți-s toate?
Simți că-n Mine ți-e totu-mplinit?
Mă iubești tu mai mult ca pe tine?
Eu așa te-am iubit.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura profundă a iubirii divine, întrebând dacă iubirea oferită de om se ridică la înălțimea iubirii lui Dumnezeu. Versurile subliniază ideea de iubire necondiționată și devotament absolut.