Amor! la a mea durere
Nu fii așa de cumplit:
Adu-mi dulcea mângâiere
Ce din mână mi-ai răpit.
Vai mie! că din simțire
Un ceas nu-mi lipsește ea!
Ah! poate-se fericire
În lume fără de ea?
Precum floarea, zăcătoare
Făr’ de rouă pre pământ,
Se vestejește sub soare,
Și se usucă de vânt:
Așa întru despărțire
Se plânge inima mea!
Ah! în lume fericire
Poate-se fără de ea?
Între mii de păsărele,
Resună, cu vers plăcut,
Glasul bietei turturele
Ce soția și-au perdut..
Și-al meu dor de despărțire
Cu bocet așa zicea:
Ah! poate-se fericire
În lume fără de ea?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund și o suferință acută cauzate de pierderea unei iubiri. Naratorul se întreabă dacă fericirea mai este posibilă în absența persoanei iubite, comparându-și starea cu cea a unei flori ofilite și a unei turturele care își jelește partenerul.