Cu prietena-mpreună
Fericit am petrecut,
Dar o viață așa bună
O minută mi-a părut.
Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniți,
Truda gândurilor mele, pomeniri, ce mă munciți?
Poate fi și-altă frumoasă,
Ș-asemenea a iubi,
Dar așa de drăgăstoasă
Ca dânsa nu poate fi.
Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniți,
Truda gândurilor mele, pomeniri, ce mă munciți?
Acest cântec ce răsună,
Ce răsuna prin suspin,
Cu iubita dimpreună
Îl cântăm ades la sân.
Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniți,
Truda gândurilor mele, pomeniri, ce mă munciți?
La obrazul ce firește
Cer cu stele-nchipuiește
Urmează să se robească
Orice fire omenească;
Căci ochii ce săgetează
Ca luceferii cu rază,
Sub două arce-nghinate
Inimile țin legate;
Aerul ce aburește
Dintr-un sân ce izvorăște
Nuri, blândețe și dulceață –
Morților încă dă viață;
Dar evghenia ce are
Ca un ifos de-ndurare,
Robind placul și simțirea,
Pleacă toată omenirea
A primi cu bucurie
Jertfă-n veci la ea să fie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru momentele fericite petrecute cu persoana iubită. Vorbitorul își amintește cu drag de frumusețea și farmecul ei, dar este și trist că acele momente nu se vor mai întoarce.