Au trecut atâția ani, vremurile s-au schimbat
Hai să ne întoarcem în timp și să vedem ce-am lăsat
Uită-te pe mine, uită-te pe tine, uită-te și pe el
Uită-ne pe toți, frate, în cușca din cartier.
Ce mai viață, ce mai vremuri și ce mai copilărie
Niște copii printre copii ne jucam plini de armonie
Nu exista dușmănie pe-atunci între noi
Nu ne ardeam între tovarăși, nu ne vindeam pe foi.
Ne durea-n p***a dacă aveam sau nu o viață luxoasă
Nu ne prea interesa frigiderul gol de-acasă
Iar când mâncam la masă ketchup cu cartofi prăjiți
Mai ții minte, frățioare, eram cei mai fericiți.
Chiar dacă eram săraci știam să slăbim de probleme
Rețeta cea mai bună: joacă și desene
Cam atât în prima strofă, trecem la strofa doi
Pentru frații mei de-acasă respect, căci n-am uitat de voi.
Ref: Unde-s vremurile de demult? Doamne, le vreau înapoi!
Fraților, mi-e dor de casă, mi-e dor de voi
Mi-e dor de rasa mea, mi-e dor de limba mea
Că-s sătul de atâția ani s-o pronunț pe-a altuia.
Unde-s vremurile de demult? Doamne, le vreau înapoi!
Fraților, mi-e dor de casă, mi-e dor de voi
Am prea multe pe cap și nu știu cum s-o spun
Sunt privit cu ochi străini pentru simplul fapt că sunt român.
Mai țin minte și acum când am tras și eu primul fum
Cu bețe pe țigare să nu miros a tutun
Cu tovarășii în scară și seara la alimentară
Așteptând cu nerăbdare să băgăm garda-n boală.
Mai știu și ziua aia petrecută colo pe Boldura
Când am dus pentru prima dată sticla la gură
Cine p***a mea știa atunci de probleme și sume
Când noi ne bucuram doar la un pachet de gume.
Plecam în gașcă la bazin și nu intram pe poarta principală
Săream gardu’, măcar ne scutea de-o socoteală
Ce ne mai alerga moșul ăla libidinos
Avea, frate, un topor uite așa de gros.
Seara în cartier jucam bidonașul, gardianul, zece
Acum p***a, frate, nimeni nu mai înțelege
Toți aleargă după bani acum și îmi vine să zbier
Că sincer, nu mai e timp de stat în cartier.
Ref: Unde-s vremurile de demult? Doamne, le vreau înapoi!
Fraților, mi-e dor de casă, mi-e dor de voi
Mi-e dor de rasa mea, mi-e dor de limba mea
Că-s sătul de atâția ani s-o pronunț pe-a altuia.
Unde-s vremurile de demult? Doamne, le vreau înapoi!
Fraților, mi-e dor de casă, mi-e dor de voi
Am prea multe pe cap și nu știu cum s-o spun
Sunt privit cu ochi străini pentru simplul fapt că sunt român.
Lipsa asta de bani ne-a îndepărtat de casă
Că toți luptăm, frate, să punem ceva pe masă
Unii nici nu vor să se mai întoarcă în peisajul de groază
Și știi de ce? De ce? Le e rușine de propria rasă.
E trist c***e dacă stai un pic să te gândești
Că-ți revezi vechi tovarăși doar în pozele ce le privești
Prea multe probleme, prea multe neajunsuri
Prea multe întrebări puse și tot mai puține răspunsuri.
Prea mulți tovarăși care acum zac la închisoare
N-au avut de ales, în cartier foamea e mare
Cine a reușit să plece nu se mai uită înapoi
Nu mai vrea să pice iar în groapa de gunoi.
Ce pot să fac, vremurile s-au schimbat total
Totul se rezumă la bani, curvime și scandal
Ești pe cale de plecare și-atunci drum bun
Oriunde tu te-ai duce, fii mândru că ești român!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de vremurile trecute, de copilărie și de viața simplă din cartier. Artistul reflectă asupra schimbărilor negative aduse de timp și asupra pierderii valorilor umane, accentuând importanța identității naționale.