Treaba asta sare o bombă nucleară
Cuvintele sunt dinamite la scară textuală
Vezi cum se urcă, cum se ridică
Marfa asta e bună, n-are limită
Nu e un drog, dar nu-i pui stop
Nu te întreba dacă nu e hip hop
Nu e electro, nu e nici disco
Nici techno din San Francisco
E doar Treispe la butoane
Dereglând mii de microfoane
Sunetu’ ăsta al 7-lea cer
Când se termină, iar în infern
Sunetu’ ăsta, paradis pentru exprimare
Mult mai mult decât comunicare
Când îl ascult nu mă simt tare
Dar mă face să levitez
De la prima ascultare.
Căștile în urechi ca să nu fiu ascultat
De divin, să nu fiu judecat puțin
Nu știu cu ce se mănâncă rapu’
Știu genii mai multe decât mine, eu tot iau miku’.
Panda (x32).
Sunt un șaman metafizic, un produs din rime
Un Treispe de imagine produs în mine
Eu nu am un stil, eu mă joc cu orice
Uneori rime banale, alteori retorice
Bipolar alb și negru, ca un panda
Ying și yang, culori ca un panda
Din vremea când ascultam Balanța lui Nwanda
Fac călătorii în timp conducând o Panda.
Căștile în urechi ca să nu fiu ascultat
De divin, să nu fiu judecat puțin
Nu știu cu ce se mănâncă rapu’
Știu genii mai multe decât mine, eu tot iau miku’.
Panda (x32)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de creativitate intensă și o explorare a identității artistice. Artistul se descrie ca un șaman metafizic, jonglând cu rime și stiluri, într-o călătorie personală și muzicală.