E acolo întins
a înțeles liniștea
nu se mai întreabă de ce va fi după
acum a aflat, nu mai e o luptă
acum e un corp fără esență
acum știe doar de existență
dar n-are suflet, nici nu se poate zbate
acum e sub pământ, își lasă piese în spate
da, acum Treispe e underground
nu mai cântă fiindcă singurul sound ce ascultă
acum e pacea eternă
prea departe și închis ca să audă lumea externă
fără nicio grijă să caute divinul
domnu’ nu-i prezent, iar se face absent
și a-nțeles că la testu’ vieții a rămas repetent
eșecul a dispărut odata cu sufletul
odihna e veșnică, succesul n-are ecou
e indiferent, ce folos mai are, nimeni nu știe
cine a fost Treispe
un personaj lugubru
foarte sumbru
a trăit în rime, a dispărut în poze
acum e prezent doar în boxe
și rămâne o amintire, ușor de șters
când a închis ochii, a oprit acest mers
dar trăiește în muzică, și simt
ca e cum a zis la sfârșitul strofei din piesa Labirint
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui artist decedat, Treispe. Versurile descriu starea sa de odihnă eternă, amintirile lăsate în urmă și impactul pe care l-a avut asupra muzicii. Tonul este melancolic și reflectă asupra efemerității vieții.