Câteodată aud vocea mea ce răsună
ca un lup către lună
deseori nici eu nu mă mai înțeleg
când lupt de unu’ singur să
destrăm patru ziduri
îndepărtat de stereotipuri
și tripuri stranii lovesc în craniu neîncetat
cum realitatea lovește dorința de voință
și fiecare vis capătă neființă
mii de gânduri închise într-o dogmă interzisă
suspendat metafizic în spațiu
câteodată vorbesc singur că nimeni nu vrea să mă înțeleagă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și introspecție, reflectând asupra luptei interioare și a dificultății de a se face înțeles de ceilalți. Vorbitorul se simte izolat și copleșit de propriile gânduri și de realitatea care îi limitează aspirațiile.