Așa a început
prin zile de vară în 2012
când eram gata să cânt orice
am pus de un EP și am crezut în succes
aveam doar un exces de ego
credeam că după lansare aș fi fost nou în scenă
un an mai târziu, Invazia, iese, nici un regret
calitate slabă sonoră, fără efect
și eu mă așteptam să iasă ceva mai perfect
îl cunosc pe Bonel, prima colaborare
vine și-a 2-a, e mai tare, dau de Blaze
cu care colaborez, printre primii colegi
eram euforic, muzica era al meu crez
invitasem pe instrumental diferiți oameni
trăiam în iluzie, stateam la butoane
în martie cunosc fratele cargaNdo
cu care formez o trupă menită să dispară
repede, dar nu l-am uitat
doi ani am stat să lucrez cu kliMp
un coleg din Sibiu, n-am avut destul timp
să facem o piesă, încă acolo Garaj Subteran
de când man s-a luat ambiental
apoi vine T-34, așa de multe colaborări
de mi-a rupt capul
deschid ochii într-o perioadă când realizez
cât de nasol sunt privit în acest camp
revin la realitate, dispare motivația
nu o mai fac pentru mine,
vreau să pun capac
reacția publicului e una negativă
sunt la un stadiu prea jos, treaba asta-i fictivă
am învățat eșecul când nu e prima dată
muzica asta e destul pentru mine, am făcut
o lucrare ce nu a fost lansată
apar primele semnale de eșec
nu reușesc să înțeleg de ce unii
dintr-odată rup legătura
liniște, nu se mai aude nimic, doi, trei au mai rămas
restu’ a abandonat, alții s-au ridicat
unii s-au săturat de mine, fără un motiv
am încercat să fiu relativ
e anul 2015, se publică Quasar
primul material oficial
iar pe instrumental
august, Labirint primul material cu voce
zero invitați, doar eu portavoce
dau de MCM și se naște Etern
o mână de indivizi pregătiți să contribuie
la acest proiect, reciproc respect
mă-mprietenesc cu Mineru’ și cu fratele ONes
iese Teoria fragmentalizatiei
ore bune în fața ecranului cu FL Studio
cel mai bun album la care am lucrat
la final momentan doar 5 am urcat
astea par să mă mai țină treaz
vise anectode la cote prea tari
chestii mici ce pot deveni mari
cu Mistaman în căști, inspirat de la Caneda
ascultam Killa Fonic, apoi treceam la Tedua
sperând că 13 nu va muri
și va rămâne pe strofe până când nu va mai fi
când nu o să mai fiu
vor rămâne doar cuvintele astea
lăsate electronic pe un beat
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra începuturilor și evoluției carierei muzicale a artistului, marcate de entuziasm inițial, colaborări, deziluzii și eșecuri. Artistul reflectă asupra motivațiilor sale și a impactului pe care l-a avut asupra publicului, concluzionând cu o acceptare a trecutului și o speranță că muzica sa va continua să existe.